Lumea fără Crăciun
(Un experiment de gândire despre o istorie alternativă
a civilizației umane)
Imaginează-ți o lume în care
Mântuitorul nu s-a născut. O lume în care „iubește-ți aproapele ca pe
tine însuți” nu a devenit o cerință morală centrală, iar iertarea este
privită nu ca o forță interioară, ci ca o slăbiciune.
Nu susțin că o lume fără religie ar fi neapărat mai întunecată sau mai
inumană. Întreb întrebarea mai restrânsă: ce s-ar schimba în structura
civilizației dacă ideea – că demnitatea umană nu este o performanță, ci
ceva dat – nu ar fi câștigat niciodată rang moral și nu ar fi pătruns
în educație, instituții sau reflecție de sine.
Acest text, prin urmare, nu
este o mărturisire de credință, ci o ipoteză. Un „ce-ar fi-dacă” despre
absența unui compas moral.
1. Europa – Fără gravitație morală
Fără creștinism, istoria
Europei nu s-ar fi oprit neapărat; civilizațiile pot apărea pe alte
căi. Dar este departe de a fi sigur că același minim moral comun s-ar
fi format – un limbaj despre milă, vinovăție, responsabilitate și
umanitate care (în ciuda contradicțiilor și regresiunilor) mai târziu a
devenit o referință comună.
După căderea Imperiului Roman, mai puține instituții ar fi putut
organiza viața în jurul învățăturii și grijii; mai multe s-ar fi
organizat în jurul supraviețuirii și constrângerii.
În loc de catedrale și școli, peisajul s-ar fi putut umple mai ușor de
fortărețe și alianțe militare. Cunoașterea ar fi putut deveni mai ușor
un privilegiu, iar moralitatea s-ar fi redus la utilitate:
ce este util este
adevărat; ceea ce slăbește este dăunător.
Nu neapărat o lume mai rea – mai degrabă una mai cinică. /
2. Știința – Rațiune fără milă
Știința modernă nu s-a
născut dintr-o singură sursă: poartă moștenirea filosofiei antice,
cunoștințele altor civilizații și apoi ale instituțiilor europene.
Totuși, în traiectoria occidentală, a fost importantă încrederea că
lumea este un ordon interpretabil și că rațiunea umană îi poate
descoperi legile.
Dacă această încredere ar fi fost mai slabă, cunoașterea ar fi devenit
mai ușor un simplu instrument – nu pentru a înțelege, ci pentru a
folosi. Nu ar fi fost condusă de bucuria înțelegerii, ci de eficiența
dominației.
Tehnologia ar fi putut totuși să se dezvolte – poate chiar mai
repede. Dar fără o contragreutate morală, civilizația ar fi putut
construi o mașină capabilă de orice, crescând totodată mai nesigură
despre ceea ce ar trebui făcut./
3. America – Fără milă în Lumea Nouă
Conquista Lumii Noi a fost
adesea necruțătoare chiar și în istoria noastră reală. Întrebarea este
dacă corecția morală și legală ar fi apărut alături de ea – o
corecție care, mai târziu și cu multă luptă, a afirmat că puterea nu
justifică totul.
Dacă conceptul de aproapele și de demnitate nu ar fi intrat vreodată în
conștiința comună, ordinea politică s-ar fi putut organiza în jurul
unei singure propoziții:
„Cel mai puternic are
dreptate.”
Sclavia nu ar fi persistat ca o rană morală, ci numai ca un fapt
economic. Conflictele ar fi fost despre echilibre de putere, nu despre
demnitatea umană. /
4. Arta – Fără transcendență
Arta nu ar fi dispărut
– doar și-ar fi schimbat direcția.
Una dintre moștenirile creștinismului nu este doar un set de teme, ci
un ax intern: explorarea profundă a suferinței, păcatului, pocăinței,
catharsis-ului și răscumpărării.
Fără acest ax, nu este evident că ar fi apărut același ton: liniștea
unei Pietà, frumusețea
solemnă a unui Miserere,
greutatea unui requiem.
Arta ar fi putut deriva mai mult spre spectacol, măiestrie tehnică,
plăcere și efect. Nu mai puține lucrări – doar mai puține care
cer oamenilor să privească dincolo de ei înșiși.
5. Lumea modernă – Raționalitate instrumentală
Modernitatea a adus multe:
libertate, drepturi, cunoaștere, prosperitate. Acest experiment de
gândire nu neagă acestea. Întreabă ce se întâmplă dacă toate acestea nu sunt împerecheate cu o
contragreutate morală puternică și larg predată.
Revoluția industrială ar fi putut totuși să apară – totuși
responsabilitatea socială ar fi rămas o opțiune, nu o datorie.
Spitalele, adăposturile și rețelele de îngrijire s-ar fi construit
atunci când ar fi adus profit, nu pentru că un om este om.
Politica ar fi polarizat mai puternic pentru că limbajul moral comun ar
fi fost mai subțire. Tehnologia ar fi devenit din ce în ce mai mult un
scop în sine: mașina funcționează pentru că poate, nu pentru că
servește.
6. Umanitatea – Fără un compas
Dacă legea iubirii nu s-ar
fi ridicat ca o măsură centrală, oamenii ar fi rămas mai ușor în logica
pur naturală: supraviețuire, dominație, posesie.
Iertarea nu ar fi atenuat răzbunarea. Pocăința nu ar fi curățat
sufletul, ci ar fi devenit doar o tactică. Succesul ar fi devenit
virtuție, iar victoria ar fi devenit adevăr.
Poate că ar fi existat mai puțină naivitate. Dar ar fi fost și mai
puțin din acea frână interioară care oprește o persoană înainte de a se
întoarce împotriva sieși.
Lumea nu ar fi devenit neapărat un infern în clipa următoare. Ar fi
devenit pur și simplu din ce în ce mai eficient lipsită de sens.
Gând de încheiere
O lume fără Crăciun ar putea
merge înainte mai repede. Dar nu ar fi clar încotro se îndreaptă.
Iubirea și iertarea nu sunt legi mecanice ale istoriei – sunt
miracole fragile și greu de învățat.
Și dacă un astfel de miracol nu ar fi existat nici măcar în imaginație,
nu că totul ar arde… ci busola ar dispărea.
Și ființa umană – oricât de inteligentă – ar urma în cele
din urmă propria umbră.
